Recenzie "Sacrificiu final" de Richelle Mead

Am ajuns si la ultima carte din Academia Vampirilor. Si spun asta cu o oarecare nostalgie, cu o parere de rau, un regret care ma face sa vreau sa dau timpul inapoi la prima carte citita, doar pentru a o mai vedea pe Rose la inceput si ... sa revad inceputurile seriei - care mie mi-a placut foarte mult.

Ce pot spune ? Ultima carte aduce un final incredibil, insa este si ultimul capitol, ultima carte ... iar asta inseamna ca povestea lui Rose, scrisa de Richelle Mead, s-a incheiat, iar asta imi lasa un gol enorm in suflet. Adica,  nu ma intelegeti gresit, cartile sunt minunate, insa imi pare atat de rau ca s-a terminat seria !
  IN "Sacrificiu final" lucrurile se complica, asta atat datorita situatiei politice, cat si in iubire.

  Mai pe scurt : Rose a fost acuzata de moarte Tatianei, regina, si bagata la inchisoare - un fel de arest pana cand o sa i se spuna daca este vinovata sau nu.
Ajutata de tatal sau, Abe Mazur, de Dimitri, Lissa, Christian, Janine- mama sa, chiar si de Adrian, iubitul ei, Rose evadeaza din inchisoare. Planul pus la cale de acesta gasca a fost aur curat, si ma intreb uneori de unde ii vin ideile astea stralucite autoarei. Cu una, cu doua, planul asta mai are un detaliu semnificativ, si anume calatoria lui Rose si a lui Dimitri, dar si a lui Sydney ( fata Alchimist ) intr-un loc unde gardienii nu ii pot gasi.

   Evadarea nu a fost usoara, fiind ingreunata mai ales de faptul ca acum, fiind fugara, este nevoita sa fuga cu pretul vietii, gardienii avand dreptul sa o omoare pe loc. Mai mult, asta e o calatorie cu Dimitri, cu care, cu toate ca spune ca el nu o mai iubeste, e clar ca e cu totul si cu totul altfel situatia, ce sa ne tot evazam.
     Ajunsi intr-un oras pustiu, cei trei protagonisti sunt nevoiti sa stea ascunsi, insa voi o cunoasteti pe Rose ! Sa stea ea degeaba ? Mai ales cand, prin intermediul legaturii cu Lissa observa cat de multe se intampla la Curte.

    Am adorat acest aspect al cartii pur si simplu: cand fetele sunt despartite, si nu au mijloace de comunicare, legatura este extraordinara pentru a afla ce se mai intampla pe acolo. In visele lui Rose apar adesea utilizatori ai spiritului, cum ar fi iubitul ei , Adrian, dar, mai nou, si fratii Dashkov, a carui ajutor l-au solicitat in romanul precedent. Victor ii da solutia ideala in cazul tragerii de timp: cum Tatiana e moarta, se fac noi alegeri, si pentru a creea valva, este ideal ca Lissa sa participe. Desi are 18 ani, ea nu poate fi numita regina, din cauza ca nu are alt membru al familiei care sa o sustina, insa nu inseamna ca este impiedicata in a participa in cursa pentru coroana.
      In acest moment apare ingeniozitatea lui Rose, si anume calatoria pe care o incepe in cautarea surorii, sau fratelui Lissei.

     AJung sa calatoreasca o gramada, sa-si faca dusmani si prieteni, ajung sa evolueze enorm. Unii mor, altii apar mai nou, mai ales Sonya, sau domnisoara Karp, daca ati uitat-o cumva, iar treaba ajunge sa fie foarte complexa, si sa-mi placa. Suspansul este constat, insa cartea este plina de momente amuzante, de replici pline de umor, de suspans, mister, actiune, un plus de mister fiind generat de cautarile asiduue al ucigasului reginei. Ce sa mai vrei ? O poveste de iubire, foarte frumos cladita, intre Rose si Dimitri, care te infioara de cate ori ajung ca subiect.

    "Sacrificiu final" a fost frumoasa. Atat din punct de vedere al actiunii, cat si al principiilor cartii : onoare, iubire, adevar. Cartea o infatisaza pe Rose, o fata nici pe departe perfecta, care nu vrea sa fie astfel, insa care isi da toata silinta in a-si apara familia, prietenii, in cautarea adevarului si a iubirii. Pentru ca daca privesti mai in adancul ei, observi ca este o fata minunata, care merita tot ce e mai bun in urma efortului depus.
     Felicitari Richellei Mead pentru aceasta serie extraordinara. Merita tot respectul.


Nota: 5/5

Recenzie "Limitele spiritului" de Richelle Mead

 "Limitele spiritului" este volumul 5 din seria "Academia vampirilor", carte care mi-a placut enorm de mult. A fost plina de suspans, actiune, emotie si iubire :) Rose isi da testele de gardian, in urma carora obtine cel mai mare  punctaj. Pur si simplu este fenomenala la acest capitol - de mi-ar fi si mie la fel de simplu la examen : )

   Oricum, ajunsa gardian,viata ei ia cu totul si cu totul alta turnura Problemele de aceasta data sunt mult mai grave, si sa va explic de ce. Rose are un nou obiectiv: vrea sa-l faca pe Dimitri, de fapt, nu-l face, si-l readuce la starea lui initiala de dhampir. Problema e ca secretul acestei transformari este detinut de Robert, fratele maleficului Vikton Dashkov, care acum este inchis intr-o inchisoare de maxima securitate. Chiar asa, Eddie, Lissa si Rose pornesc dupa Viktor, pentru a-l elibera din Tarasov - si chiar reusesc !

     Esentialul este ca pentru a transforma un strigoi in dhampir este necesar ca strigoiul sa fie ucis cu o tepusa vrajita de spirit, si sa-i fie implantata in inima de acelasi utilizator al spiritului. Intorsi la Academie, Rose si ceilalti (inclusiv Adrian care li se alatura ) sunt pedepsiti. Partea asta mi s-a parut pur si simplu enervanta - cu pedeapsa - nu ca ar fi vina autoarei, insa ma enerveaza genul de personaje care arunca in stanga si-n dreapta cu acuzatii si pedepse. Daca in romanele trecute Rose era aia care ascundea chestii de Lissa, acum situatia s-a inversat, Lissa fiind mica secretoasa.
 
     Tot acest farmec ar trebui sa aibe loc pana la urmatorul atac al lui Dimitri, insa se pare ca el loveste din nou, ca strigoi, si cu toate ca Rose si Eddie au avut ocazia sa-l omoare, Rose l-a impiediat - ce sa faci cand iubesti pe cineva intratat de mult ? Ca oglindire in lumea reala, am observat sa Rose este modelul dupa care ar trebui cu totii sa ne luam - mai mult sau mai putin -. Ea nu este perfecta. Daca in primele doua carti am zis ca este prea super-eroina, apoi se intampla mai incolo sa decada intr-atat doar din cauza iubirii. Oricum ar fi, pe un grafic al evolutiei, ea devine din ce in ce mai buna, mai priceputa, mai inteligenta simai ambitioasa(daca este posibil ) . Lissa, prietena ei cea mai buna, ii este mereu alaturi, si pot spune ca mi-a placut mult de ea.

     Nu am avut o parere prea buna in privinta relatiei Rose- Adrian deoarece, cu toate ca el este indragostit de ea, Rose nu-l iubeste cu adevarat.

 "Limitele spiritului" a fost plina de actiune, avand un titlu ideal si extrem de sugestiv. Mi-a placut ! A fost foarte buna ! Si inainte de a incheia aceasta recenzie, va mai spun ceva: Dimitri o sa atace din nou. Iar de data asta .. oare il pot salva sau va trebui sa fie ucis ? Si mai mult, oare este reala toata aceasta chestie cu salvarea sau doar isi risca vietile personajele in mod iinutil ?

Recenzie "Juramant de sange" de Richelle Mead

 Acesta carte este ce-a de-a doua pe care am citit-o pe 2013. Prima a fost volumul trei din AV, iar aceasta este volumul 4. Ce pot spune ? Mi-a placut ! Foarte foarte foarte mult. Nici nu se compara cu noile aparitii, ca Nascuta la miezul noptii sau alte d-astea.

In primul rand, mi-a placut sa vad ca Rose este pe cont propriu. Prea mult timp a fost inconjurata de celelalte personaje, care devenisera chiar agasante, asa ca ea a pornit in Rusia, in cautarea strigoiului Dimitri, cu scopul de a-l ucide. Ea voia sa-i ia viata pentru ca ea, impreuna cu Dimitri, facusera in trecut un fel de juramant, prin care isi promiteau unul altuia ca daca vor ajunge vreodata strigoi, sa faca tot posibilul ca sa omoare persoana respectiva.

  Ajunsa in Rusia, Rose incearca sa-l gaseasca pe Dimitri, dar initial nu are prea mult succes. Din fericire, cu banii sta mai mult decat bine, aici venind ajutor de la Adrian. Altceva mai pot spune ca autoarea a avut o idee geniala sa ne mai tina la curent si cu ceea ce se intampla la Academie, prin intermediul legaturii dintre Rose si Lissa. Acolo, nu e totul lapte si miere, pentru ca Lissa se poarta din ce in ce mai ciudat: bea, se poarta ca si cum nu ar mai fi ea insasi si pur si simplu nu mai erg lucrurile bine. Apropo, la Academie au aparut personaje noi: o fata Avery, un nou director Lazar si gardienii lui Avery - care apropo este si noua prietena a Lisssei.

 Dar nici in Rusia lucrurile nu se lasa mai prejos, toate fiind declansate de prezenta lui Sydney, o Alchimista. Rolul Alechimistilor este sa protejeze oamenii si dhampirii, si sunt foarte tari - au tot felul de potiuni si de vraji si sunt extraordinari. Rose nu isi pierde antrenamentul de ucis strigoi, si se apara chiar foarte bine, insa uneori si-o mai ia: tocmai asa ajunge in Baia, orasul natal al lui Dimitri,unde este dusa tocmai la familia Belikov sa fie ingrijita ! Ce mai coincidenta !

Familia lui Dimitri : surorile sale si mama si bunica sunt cu totii placuti, insa m-a surprins ca desi nu au soti, fetele alea sunt deja gravide(nu toate, dar 2 din 3). De asemenea, Rose mai face cunostinta cu misteriosul, dar periculosul Abe ( cand am aflat adevarul despre el nu mi-a venit sa cred ). In fine, Sydney nu sta acolo o vesnicie si pleaca imediat dupa ce Rose le spune tuturor ca Diitri este strigoi, si are loc o inmormantare. Dupa aceea, Abe si tot felul de alte persoane incearca sa o indeparteze pe Rose din Baia, spunand ca locul ei nu este acolo, insa oricat de tentant ar fi sa locuiasca cu familia lui Dimitri, ea pleaca impreuna cu o gasca de dhampiri nejurati,adica care nu au insemnul de gardieni , cu scopul de a ucide cat mai multi strigoi si de a-l gasi pe Dimitri. Cu una cu doua, Rose chiar se intalneste cu Dimitri, si cand e sa-i dea lovitura de gratie, aceea care este menita sa-l ucida, ezita. Chiar asa ea ajunge in capitivitate, pe o mosie de-a unei strigoaice bogate si puternice.

 Nu mi-a mai placut deloc de Dimitri. Absolut deloc. Este mult mai rece, mai rau, si profita de Rose. Asta a fost picatura care a umplut paharul. Oricum, faza e ca daca in trecut era prea Super-Erou, acum Rose a decazut total: oribita de iubire, se lasa tinuta in captivitate de strigoiul Dimitri, care incearca din rasputeri sa o convinga sa i se alature - ca strigoi. Ratiunea protagonistei este total umbrita de iluziile induse de muscatura lui, de endorfinele care o fac sa fie tot timpul drogata.

 Daca va face alegerea potrivita, ce se va intampla, daca va scapa de noul Dimitri, si tot restul, mai ales deznodamantul - ce se va alege de prietenia dintre ea si Lissa - sau daca il omoara pe Dimitri veti descoperi cititnd cartea. Merita fiecare banut.

NOTA: 5/5

Recenzie "Atingerea umbrei " de Richelle Mead

Volumul trei din seria "Academia Vampirilor", si totodata prima carte citita de mine cu ocazia inceputului acestui nou (si speram ) frumos an, 2013, este, pur si simplu fenomenala. Acum cateva zile am lasat un anunt pe blog : va rog sa-mi recomandati nsite carti bune de citit, si mai toata lumea a zis "Academia Vampirilor" , asa ca, m-am intrebat : de ce nu ?

Ei bine, nu  m-am inselat. "Atingerea umbrei" a fost mult mai buna decat "Jurnalele vampirilor", depasind fara probleme "Micutele mincinoase" sau alte serii aparute de curand la Leda. Este greu de comparat cartea cu una mai buna, deoarece, din punct de vedere al concurentei,aceasta este zero la nivelul pe care il are.

Revenind, Rose, protagonista, o luptatoare inrainta, plina de sentimente contradictorii, totodata frumoasa, desteapta, onesta, devotata, si total indragostita de Dimitri - dhampirul in varsta de 24 de ani - are de infruntat noi peripetii de-a lungul acestui volum. Mi s-a parut mult mai reusita cartea comparativ cu volumele 1 si 2. Evolutia personajelor iti da o senzatie placuta - parca asisti ca privitor la viata lor de 5-6 ani, cu toate ca nu a trecut atat de cand ai inceput cartea. Acum, sentimentul care te invaluie cand dai primele 20-30 de pagini este de tristete, durere, melancolie, cauzate de episondul trecut in care a murit Mason. Desi e primavara, si practic totul se trezeste la viata, prinzand noi radacini, cu Rose nu e la fel. Are niste teorii bizare, deduse din investigatiile ei pe urma trecutului lui Vladimir si a Annei, care au fost si eu atinsi de umbra, asa cum sunt ea si Lissa. Ideea e ca o data de Lissa isi face vrajile de tamaduire, toata energia negativa ajunge la Rose, care, cu una, cu doua, devine din ce in ce mai nebuna. Plus ca incepe sa aibe vedenii cu Mason.

  La Academie, fiind in anul terminal, Rose se mai lupta si cu niste teste de aptitudini, menite sa o faca un gardian din ce in ce mai bun pentru Lissa. Ideea e ca acum este gardian pentru iubitul Lissei, Christian. Regret sa o spun, insa asa-zisa ei prietena, Lissa, mi s-a parut extrem de egoista. Mereu se bazeaza pe Rose. Mereu ea e presus prietenei ei. Si totusi ... din aceasta cauza ( care m-a facut sa o urasc la Lissa ) Rose ascunde cam totul de ea. De la teoriile cu energia negativa care ii cauzeaza tot felul de stari de furie si suferinta, la relatia dintre ea si Dimitri, la fantoma lui Mason si multe alte secrete.

Apoi, mai multi copiii, - n-au si ei ce face - din Academie au facut un fel de grup, care se cheama "Mana", iar membrii participanti trebuie sa aibe puterea de constrangere. Oricum, acesti prosti, care au inventat grupul lor idiot, vor fi cauza datorita careia strigoii vor ataca Academia.

  Intre Rose si Adrian nu a fost mare lucru. Adrian este total si pana peste cap indragostit de ea, insa inima lui Rose ii apartine lui Dimitri, iar momentele romantice dintre ei m-au emotionat, mi-au ajuns pana la inima.
   Ah, si am uitat: ei au mai participat la procesul lui Viktor Dashkov, ala care a incercat sa-i omoare in volumul precedent.

Din toate punctele de vedere, cartea mi-a placut la nebunie. A fost atat de bine proportionata din  punct de vedere al actiunii, al intrigii, al romantismului, incat m-a lasat fara cuvinte, pentru ca in secunda urmatoare sa am o avalansa de trairi si sentimente pe care vreau sa vi le impartasesc.A meritat! Intr-adevar, a fost o care impecabila !

Nota: 5/5 + + +

Recenzie "Wanted" de Sara Shepard

"Wanted" este volumul noua din seria "Micutele mincinoase". Am citit "Wanted" destul de repede, deoarece este plina de suspans, mister si actiune.

  Mi-a placut foarte mult ca nu se pierde timpul inutil cu descrieri sau alte cele, ci incepe chiar cu o intriga teribil de interesanta: mama lui Alison cheama toate persoanele din Rosewood, inclusiv reporterii, televiziunea, pentru o declaratie de-a dreptul socanta: le-o prezinta pe Courtney, fiica ei, sora lui Alison.

   Dar totusi, aceasta Courtney parca are ceva aparte: niste ochii albastrii precum cerul intr-o zi de vara fara nori, un zambet sexy, par blond, lung, dar parca ai mai vazut-o undeva. Sa fie poza fetei aleia de pe cutiile de lapte de acum cativa ani? De ce e atat de cunoscuta?  Pentru ca aceasta Courtney este sora geamana a lui Alison DiLaurentis.

 Iar cele 4 micute mincinoase, puse in acesta situatie socanta, sunt nevoite sa se acomodeze atmosferei. Dar totusi, este atat de ciudat, avand in vedere ca asemanarea dintre cele doua fete - Alison si Courtney - este evidenta. Revenind, fetele se imprietenesc cu Courtney treptat: Hanna si cu ea se razbuna pe Kate, Spencer si cu ea discuta vechi dileme, si ceea ce iese este destul de interesant, Emily se indragosteste din nou de ea, si Aria ... ei bine ea refuza initial sa aibe incredere in ea - si ce intuitie buna are Aria !

Oricum ar fi, stiti cum e: Cei care uita trecutul sunt condamnati sa il repete . Nu voi intra in detalii, insa sunt foarte multe dezvaluiri in care iti vine sa citesti din nou si din nou si din nou pasaje, capitole intregi, pentru ca aceasta poveste are atat de multe chichite si cheite care deschid usi. Intrebarea este, totusi: oare vrei sa afli ce se afla in spatele unor usi inchise?

  Cu una, cu doua, actiunea din carte este buna la final. Pana atunci o poti numi actiune, insa mie nu mi se pare: este acel tam-tam al secretelor - pe care il ador - insa pe care nu il pot numi actiune, cat intrigi. Iar in privinta personajelor: ele evolueaza din ce in ce mai frumos. Punctul culminant este total neasteptat. Total !

Nota: 4.5 /5

Recenzie "Heartless" de Sara Shepard

Am primit "Heartless" in dar de Craciun, si, ei bine, am fost cea mai fericita. Daca nu stiati, Heartless este volumul 7 din seria Pretty little liars, care momentan nu a aparut in Romania, desi dupa parerea mea, in ritmul asta, prin 2014-2015 va aparea, asa ca mai aveti de asteptat daca vreti varianta romaneasca.

  Heartless a fost un roman complex din toate punctele de vedere. M-a lasat fara cuvinte la sfarsit. A fost atat de reusit ! Incomparabil mai bun decat Wicked ( cel mai slab dupa parerea mea) sau Unbelievable si Killer ( cele mai reusite de pana acum). Misterele sunt tot mai aproape de radacina, si cele patru protagoniste incearca din rasputeri sa ajunga la ele - si sa incheie sarada .

   In primul rand, noul/ noua "A" le da batai mari de cap. Dupa ce ca padurea de langa casa lui Spencer a luat foc( cineva in mod intentionat i-a dat ), si Emily a proclamat ca a vazut-o pe Alison, nimeni din intregul Rosewood nu le mai crede. La faza asta nu am putut decat sa o numesc pe Emily incredibil de proasta, si la fel a crezut si Spencer.  Iar cele 4 fete au primit, din partea Rosewood-ului porecla de "Micutele mincinoase". Revenind la "A" - acesta le tot da indicii care nu le ruineaza- inca - viata, ba chiar parca le ajuta sa descopere mai usor misterul mortii lui Alison, asa zisa nopate de 20 iunie.

    Si tocmai asa fiecare fata pleaca pe pista ei in dezlegarea misterului. Si sa incepem cu Aria: Ea are un nou iubit, si acela este Noel. Acum, Aria porneste mai mult pe partea spirituala : are diverse sedinte de spiritism, impreuna cu Noel, si oarecum reuseste sa o contacteze pe Ali. Ce ii spune ? Aflati de unii singuri.

Apoi...Hanna : povestea ei a fost cea mai interesanta. Si sa va spun de ce : tatal ei o trimite intr-un spital de nebuni, unde colega ei este o fata pe nume Iris. Ea, cumva, de undeva, o cunoastea pe Alison. Oare de unde? Nici eu nu am aflat, insa intuiesc. Cu Spencer, treaba la inceput a mers, pana cand a aflat ce a facut tatal sau, si cum ca ea este sora lui Alison. WOW. Can't belive. Emily este trimisa intr-o secta de persoane Anish si acolo afla niste detalii extrem de interesante despre politistul Darren Wilden. Stiam eu ca ascunde ceva grav !

  Dupa cum am mai zis, Hearless este cea mai buna carte din serie ! Absolut inccredibila! V-o recomand !

NOTA: 5/5

Recenzie "Killer" de Sara Shepard

 Am mai terminat o carte de-a Sarei Shepard ! OMG, cat de mult le ador ! Si "Killer", cartea a sasea(se vede aici o evolutie care trebuie luata in definitiv in calcul) este pur si simplu aur curat. 

  Cred ca este cea mai buna carte din serie. M-a lasat fara cuvinte.
   Pentru inceput, stilul autoarei este cu mult mai dinamic. Nu se mai pierde timpul cu detalii nesemnificative cum s-a mai petrecut prin "Wicked". 

   Stiati ca Aria, Spencer, Emily si Hanna i-au gasit cadavrul lui Ian in Wicked. Ei bine, cum au alertat politia, au descoperit ca acel cadavru a disparut. Si intrebarea pe care ne-o punem este : Oare cineva i-a furat trupul neinsufletit, sau era viu si doar si-a inscenat moartea? Asa cum se intampla si in povestea aceea veche cu copilul care alerta mereu satul ca au venit lupii la turma lui, cu toate ca de data asta Micutele Mincinoase spuneau adevarul, lumea incepe sa le ia in serios, si asta le aduce o imagine proasta in intregul Rosewood. 

  Spencer si Hanna au fost, de aceasta data, personajele care mi-au placut cel mai mult. Ei, si Emily mi-a placut, insa Aria a fost pe ultimul loc. Stiti ca Spencer si-a gasit mama reala. Ea locuieste in New York, ducand o viata numai lapte si miere. In plus, relatia lui Spencer cu asa-zisii-ei parinti din Rosewood e extrem de spionoasa, trecand de la oribil la absolutul ce reprezinta nesuferitul. 
  Oricum, se cearta cu Andrew, noul ei iubit, iar sfarsitul, printre ultimele capitole ce o au pe Spence ca protagonista m-au lasat cu inima franta pentru ea. Veti vedea daca va doriti sa stiti.
   Hanna, pe de alta parte, este intr-o lupta continua , -oarba, dupa parerea mea - cu Kate. Acum au ajuns sa concureze pentru MIKE Montgomery, fratele Ariei. Si ghici ce : Hanna chiar se indragosteste de el. 

 Apoi, am realizat diverse lucruri despre Ali. Ea, per total, a fost o proasta. Cu toate ce initial este adusa intr-o lumina buna, una de vai, a murit BFF-ul lor, aflati ca nu era BFF cu adevarat. Mai mult, Alison, de-a lungul timpului, nu a facut decat sa le manipuleze in jocurile ei malefice, sa le santajeze cu secrete ingrozitoare si sa se poarte ca o jigodie. OMG, ce fata proasta! 
Ariei ii revine vechea pasiune pentru Jason DiLaurentis, fratele lui Alison. Eu habar nu aveam ca era indragostita de el! Si ...afla lucruri destul de infioratoare despre el : cum ca este posibil sa fi fost internat intr-un spital de nebuni si el se poarta absolut straniu cu ea in timp ce incearca sa iasa la o intalnire. 

 Si mai e inca ceva : mesajele lui A. sunt...  oarecum sunt indicii in descifrarea mortii lui Alison si ma intreb care e faza ? De ce le ajuta ? sau mai bine : Ce ii iese lui A. – oricine o fi – din toata chestia asta ? Ca voi stiti doar ca A. umbla numai pe interes, nu ?

Pe parcurs, fetele primesc diverse mesaje de la Ian, si se iau in calcul doi noi suspecti in crima : Jason DiLaurentis si Wilden, politistul ala tampit. 
Emily, ce sa mai zic, se cearta cu Isaac din cauza ca mama noului ei iubit este malefica si se tot ia de Emily. Nebuna femeie! 

Oricum, per total, Killer a fost plina de drama, umor, actiune, si mi-a placut la nebunie. I-o recomand oricui, doar, seria asta este seria mea de suflet! 

NOTA: 5.5

Recenzie "Imoral" de Sara Shepard

 "Imoral" este volumul cinci din seria "Micutele mincinoase" de Sara Shepard. Am asteptat sa apara in romana de  mult timp, insa vazand ca dureaza ataaat de mult, m-am decis sa o citesc in engleza pe Kindle.

Sa dam putin timpul inapoi: Ian a fost arestat ca ucigasul lui Alison, este momentan la inchisoare, iar micutele mincinoase, dupa ce au recunoscut ca sunt hartuite constant de cineva si acel cineva s-a dovedit a fi Mona Vanderwall, zapada a acoperit orice fel de grija. In sfarsit, se pot relaxa, in sfarsit pot uita de griji sau de orice fel de nesigurante deoarece totul s-a rezolvat.

Oare ? Raspunsul este un NU clar. Evident, chiar! Inca din "Wicked", treburile devin din ce in ce mai serioase. Pana acum, din ce am observat, au fost secrete mici: un sarut, un plagiat, un detaliu insignifiant. De acum, actiunea ia o turnura mai dark, devenind din ce in ce mai plina de suspans.

 Nu i-am dat acestei carti nota 5/5 deoarece primele 100 de pagini sau dupa cum spune Kindle-ul meu : 25%  din carte au fost atat de plictisitoare ! Atat de ! Nu stiu cum de a turtit atat de mult actiunea, insa acelea m-au enervat intr-atat incat i-am scazut un punct intreg.

Mda, pai aparenta perfectiune este complet ruinata de noul A. Nu stim cine este, insa am eu banuielile mele, ca oricine, nu ?

Si ma gandeam : dar oare cu ce secrete le-ar mai putea avea A pe micutele mincinoase la mana ? Sunt destule ... In primul rand, stiti ca Aria s-a mutat din nou cu mama ei, in vreme ce tatal ei sta cu Meredith, aproape-noua-lui-sotie. Si asa destul de fragila relatia cu mama ei este ingreunata de aparitia unui tip pe nume Xavier.

 Aria l-a intalnit prima oara la o galerie de arta, unde a flirtat cu el si s-au distrat impreuna. Mai tarziu, afla ca Xavier este noul iubit al mamei ei. OMG. Si el e ataaat de dragut si hot. Oricum, se pare ca si Xavier ii face avansuri Ariei, si cand o saruta, ea isi da seama ca trebuie sa faca ceva in privinta asta, pentru a nu strica din nou relatia cu mama ei.

Apropo, Ian iese din inchisoare, pentru a sta cu mama lui care are cancer ( este un fel de arest la domiciliu ). Si cum il stiti voi pe Ian, o sa stea acolo unde trebuie ? Nicidecum, pentru ca evadeaza ...

  Viata Hannei este din ce in ce mai mizerabila. Este pe zi ce trece mai paranoica, asteptand sa o vada pe Mona dupa colt, pur si simplu lovita de dor.Oricum, e greu sa pierzi pe cineva drag tie, dar sa sti ca persoana aia a incercat sa te omoare si ca nu prea ti-a fost cu adevarat acolo cand ai avut nevoie.. e din ce in ce mai dureros. Si mai mult, mama ei a primit o slujba in Singapore, si cum nu-si putea lasa fata singura, a decis sa se mute, in Rosewood, impreuna cu Hanna, tatal ei, apoape-sora-vitrega Kate si aproape-sotia Isabel.
    Si cum la scoala nu are cu cine sa stea, este nevoita sa se imprieteneasca cu Kate (Bleah! ), Ridley si Naomi (triplu Bleah !). Fetele acestea sunt imposibile si teribil de proaste. Oricum, cu una cu doua, intuieste ca sora ei vitrega este A, si ii da in vileag secretul, care aduce cu sine consecinte, cum ar fi ura tatalui ei, despartirea de Lucas (mi-a parut rau de tot) si multe alte probleme.

Iar Emily ? Emily se indargosteste ! Ea pluteste in dimensiunea iubirii, fiind plina de exuberanta, extaz si iubiiiiire. Cine este norocosul ? Da, este baiat, si este rock-erul Isaac. Relatia dintre ei doi este foarte emotionanta. De altfel, ii si dezvaluie lui Isaac toate secretele ei, si sunt mult mai apropiati. Cam asta se intampla cu Emily. Inafara de despartirea de Maya si de Isaac, personajul ei este destul de sec. Al ei si al Ariei, in vreme ce Hanna si Spencer sunt din ce in ce mai complexe.

Ca veni vorba de Spencer. Dupa ce a recunoscut ca a plagiat de la Melissa lucrarea de economie, nimeni nu ii mai acorda nici macar o faramita de incredere, iar lumea incepe sa fie un calvar pentru ea. Norocoasa, il gaseste pe Andrew Campell ca nou iubit, si baiatul asta este incredibil. Bunica ei moare si in testament ea nu apare, scriind acolo ceva destul de interesant, de unde Spencer deduce ca ar putea fi adoptata, si este foarte posibil sa aibe dreptate. Cineva moare la sfarsitul cartii, si eu nu ma asteptam deloc la asta. E complicat, mai.

Personal, va recomand cartea. Este plina de suspans, intriga si te tine ca pe ace .

NOTA: 4/5

Recenzie "Impecabil" de Sara Shepard

 Am facut rost de "Impecabil" inca de mai demult, dintr-un schimb de carti, si am terminat-o de citit acum ceva timp, insa m-am hotarat sa-i fac o recenzie ...

   "Impecabil" este volumul doi din seria Micutele Micinoase de Sara Shepard, care a mai scris Jocul minciunii (serie momentan incompleta) si pe care, personal, o laud ca fiind una dintre preferatele mele.

   In "Impecabil" vietile protagonistelor devin din ce in ce mai complicate ... Si sa le luam pe rand! Hanna este nevoita sa lucreze volunar la Clinica pentru Arsi deoarece i-a furat masina lui Sean si i-a si accidentat-o intentionat si pentru furturile din magzine. In plus, treaba devine din ce in ce mai grea deoarece apare si tatal e prin peisaj, tocmai el cica este in masura sa decida pentru ea ce e bine si ce e rau, dupa ce ca a parasit-o pentru mult-prea-perfecta-lui-fiica-vitrega Kate si aproape-sotia Isabell. Oricum, Hanna este total ranita din cauza despartirii de Sean, asa ca nimic nu este usor, plus ca A pandeste din umbra, cunoscandu-i fiecare miscare, chiar si cea mai neinsemnata. Oricum, lucrurul la Bill Beach nu o incanta prea tare pe Hann. Totusi, ea incearca din rasputeri sa-l recastige pe Sean, nu degeaba a fost indragostita de el inca din clasa a 6ea, nu? Tocmai de aceea se inscrie in clubul V, unde afla lucruri destul de interesante.

Pe parcursul cartii apar numeroase momente emotionante marca Hanna, impreuna cu tatal ei. E greu sa pierzi un parinte. Plus, cand afla ca Sea este impreuna cu Aria, incepe sa se enerveze rau de tot ! Si ... nu este deloc bine sa ai impotriva ta o Hanna furioasa, nu?

Pentru ca si Ara are viata ei grea. Acum, ca s-a despartit de Ezra, profesorul ei de engleza, se simte .. total parasita . Insa problema principala este ca, impreuna cu fratele sau Mike, il prind pe tatal lor impreuna cu o studenta de-a lui intr-un bar. SO what ? Pai cum, o inseala pe Ella din nou? Mda. Trist. Aria il convinge pe Mike sa tina secretul, insa nu se poate aplica acelasi lucru si in cazul lui A, deoarece aceasta o da in vileag.

  Si asa incep certurile in familia Montgomery. Tatal ei pleaca sa locuiasca impreuna cu Meredith, si la cerinta Ellei, Aria pleaca de acasa, si locuieste cu Sean, noul ei iubit, de pe urma caruia isi atrage ura Hannei.

 Oricum, ideea e ca nu poate sta prea departe de Ezra, pe care il iubeste foaaarte mult, asa ca ajung din nou impreuna...

   Asta pana can intervine A .

Spencer mi s-a parut ca a avut viata cea mai usoara pe parcursul romanului. Nu am reusit niciodata sa inteleg de ce familia Hastings a ajuns atat de dezbinata! Atat de plina de ura si de invidie! Dupa ce l-a sarutat pe Wren, iubitul Melissei, si parintii si Melissa afla, Spencer este toatal certata si igonrata de ei, si asta doare, si inca foarte rau. In viata surorii ei mai mari apare Ian, un fost iubit cu care se cupleaza. Iar Spencer, ce sa faca acum? Continua sa fie iubita lui Wren. Cu atata indragostit, nu prea mai invata, si plagiaza o lucrare de-a Melissei, care este propusa pentru concursul Orhideea de Aur, un premiu imens care este cheia posibilitatilor in ceea ce priveste cariera ei.

  Iar Emily? Ea este total si pana peste cap indragostita de Maya, insa incepe sa se imprieteneasca si chiar sa aiba sentimente pentru Toby, fratele aparent sinistru al Jennei, cu care iese de cateva ori . Oricum, feicirea nu dureaza prea mult, deoarece A are grija de asta.

Punctul culminant are loc la balul Foxy, unde totul ia un alt aspect, unde cineva moare, unde totul se complica. Ce poti spune, viata e grea, nu?

Interesant este cum poveste evolueaza de la lucruri mici, minuscule , minciuni nevinovate, si ajunge foarte grava, cu secrete care trebuie ingropate, caci altfel ...
V-o recomand. Este plina de momente emotionante, de iubire, de pasaje amuzante, dar si din acelea sinistre,si este plina ochi de suspans, taine si lectii si principii de viata !

Recenzie "Perfect" de Sara Shepard

 Mi-am dorit de foarte mult sa citesc "Perfect" . Nu numai ca am fost fascinata, fermecata iremediabil, ca sa spun asa, de operele Sarei Shepard, insa cand am citit pentru prima data seria "Micutele mincinoase" am inceput cu volumul 1, am continuat cu 4, am revenit cu 3 si am incheiat cu 2. In mintea mea era o varza totala, asa ca am zis sa le iau de la inceput, pentru ca ideile sa se aseze la locul lor.

   Fiind volumul trei, am intrat destul de adanc in vietile celor patru micute mincinoase, Spencer, Aria, Emily si Hanna si mai ales in lumea secretelor lor. Vreti sa stiti unul dintre lucrurile pe care le-am invatat cu adevarat din aceasta serie? Acela este ca nimic nu este ceea ce pare a fi. Nimic. Cu toate ca se pare ca ne cunoastem, nu? Traim de-o viata impreuna ... si putem afla, in anumite clipe, ca acest aspect vizibil celor din jurul nostru nu face, in cazul majoritatii, nici macar pe sfert din personalitatea noastra. Si e adevarat. Trebuie doar sa privesti mai adanc.


    O alta lectie binemeritata de invatat a fost ca lucrurile pe care ni le dorim cu atata ardoare sa le aflam : nimicuri, sau adevaruri care pot schimba cursul vietii, nu sunt chiar atat de greu de gasit. Trebuie sa privesti indeaproape si le vei gasi. Trebuie doar sa incerci. Nimic nu vine pe tava, ci trebuie sa lupti pentru el. Iar uneori, este atat de usor de obtinut!

   Si sa incepem cu ... HANNA ! Ce mai face ea? Dintre toate personajele, cred ca am fost cea mai indepartata de Hanna. O inteleg pe fata : a avut probleme cu greutatea,si de aceea s-a considerat nedreptatita in fata prietenelor ei suple, frumoase. Si, cu timpul, a devenit o persoana splendida, ca aspect, insa oare asta ii da dreptul sa ii judece pe altii? Sa devina rea?

   Impreuna cu Mona Vanderwall, prietena ei cea mai buna, a ajuns sa fie una dintre cele mai populare fete de la Rosewood Day, insa ghici ce? Aparent perfecta, ea ascunde mai mult decat ati crede vreodata...
   In primul rand, nu reuseste sa scape de viciul cu vomitatul, in incercarea disperata de a slabi, cu toate ca mananca mancare nesanatoasa. In al doilea rand, mesajele de la A, hartuitorul necunoscut, o dau peste cap total, si tine tot mai multe secrete fata de Mona, care nu mai este atat de apropiata de Hanna. Ba din contra, se departeaza tot mai mult, ajungand sa se imprieteneasca cu Naomi si Ridley, inamicele numarul unu ale Hannei. Cu una, cu doua, ajunsa parasita si de Sean, iubitul ei, Hanna isi gaseste refugiul in bratele lui Lucas, un baiat total non-popular, obisnuit, care, cum spunem in engleza "take her breath away ", adica reuseste sa o surprinda in mod placut, si sa se si indragosteasca de el. Love is in the air!
  Ceea ce m-a lasat total in suspans a fost ca Hanna reuseste sa afle cine este A, insa nu apuca sa divulge acest secret crucial, deoarece este inlaturata din joc...de A !

    Urmatoarea de pe lista este ARIA !
 Desi de foarte multe ori face cele mai mari greseli, incredibil de grele, m-am regasit complet in personajul Ariei. Din punct de vedere al sensibilitatii, mi-ar fi placut ca autoarea sa-i dea o nota ceva mai emotionanta, cu toate ca m-a atins la inima. In "Perfect" A dezvaluie mamei Ariei ca tatal sau o insela cu o studenta, si ca Aria tinuse atat de mult acest amanunt ascuns fata de ea, si fata ajunge pe drumuri, deoarece mama ei ii spune sa plece.

    In acel moment mi s-a parut ca mama ei este total insensibila. Ce parinte i-ar face asa ceva copilului sau ? Hmm ? Astfel, Aria ajunge sa locuiasca cu Sean, noul ei iubit, si ex-ul Hannei. La Sean totul e perfect. De la parinti, la note, la casa, la performante, absolut tot, chiar si fiecare sarut, asa ca relatia nu prea a mers intre ei doi, deoarece Aria nu-i poate rezista lui Ezra, profesorul ei foarte tanar de engleza. Si asa ei ajung din nou impreuna. Aici, relatia dintre ei mi s-a parut foarte simpatica. Iii consider cuplul cel mai reusit din roman.

    Mai departe, Aria abunda de creativitate. Inventiva, adorand artele si literatura, mi s-a parut extraordinar cladita ca personaj si am reusit s-o indragesc cu adevarat. ARIA RULES !

Pe de alta parte, Emily mi s-a parut total diferita fata de restul grupului. Timida, sfioasa, frumoasa si cu un secret prea putin pastrat, Emily este una dintre fetele bune.
   Ea nu numai ca este buna la suflet, insa este, prin natura ei, un personaj exemplar din punct de vedere al principiilor, al vietii, al tuturor. Mi s-a paut extraordinara. Plus, Shay Mitchell este superba :)

A ii face faza lui Emily, spunand tuturor secretul ei, ca este impreuna cu Maya, asa ca parintii ei, incredibil de enervanti, maestrii ai perfectiunii si atat de putin indulgenti o obliga sa faca parte din programul "Varfurile copacilor", in incercarea de a o schimba. Si acum am invatat : de ce sa schimbi un om daca asa e natura lui ? De ce ? Si ce daca e asa ? Daca asa trebuie sa fie, cine esti tu sa intervii ?

 Ei, oricum, Emily invata ca nu poti fi schimbat, lucrul asta fiind demonstrat chiar de pesoana care o invata aceste lucruri, sa ca nici ea nu renunta la Maya. Oricum, pe la sfarsit, A va avea un cuvant important e spus in povestea ei...




Dupa Emily urmeaza Spencer, care incheie grupul de micute mincinoase. Spencer este un simbol al perfectiunii. Aparent. Premianta, sefa de promotie, implicata in mii si mii de activitati scoalare, a incercat mereu sa fie mai buna decat sora ei vitrega, Melissa, pe care, ghici ce, nu o poate depasi sub niciun fel.

  Oricum, fura o lucrare de-a ei la economie, deoarece nu mai are timp sa si-o scrie pe-a ei ( e ocupata sa iasa cu Wren, iubitul Melissei ) si problema nu e ca a "imprumutat" o lucrare nevinovata, ci ca profesorul ei o nominalizeaza pentru "Orhideea de Aur", un premiu extrem de greu de obtinut, care ii aduce o popularitate enorma. Dar ... lucrarea nu-i apartine, si A este mereu acolo sa o dea in vileag ! Oricum, sentimentele lui Spencer  au fost mai mult decat contradictorii, atat in vederea relatiei spinoase cu familia ei, cat si pentru ca realizeaza ca este amnezica, si isi aminteste, desi cu greu, o parte a puzzle-ului care completeaza intamplarile din seara in care a fost ucisa Alison. Sau cel putin cand cred ele ca a murit Alison.

  Am primit aceasta carte spre recenzare de la Libris, librarie online careia ii multumesc enorm. "Perfect"  a fost o carte per-fec-ta ! Am citit-o cu placere, mi-au fost deduse din context lectii importante de viata, si mi-a facut o placere teribila sa observ, ca un privitor dinafara, vietile fiecarei fete ! Ce pot spune ? V-o recomand !

Recenzie "Trezita in zori de zi" de C.C.Hunter

Mi-am dorit foarte mult sa citesc "Trezita in zori de zi". Chiar mi-as fi facut-o cadou de Mos Nicolae, insa o colega de-a mea mi-a imprumutat-o, asa ca nu a mai fost nevoie. Nu stiu ce sa zic. Mi-a facut o impresie placuta, insa nu a depasit "Nascuta la miezul noptii", volumul unu.

  Ei, ce pot spune? Aveam asteptari mari de la acest roman, si parca, toate acele sperante de: o sa fie geniala! nu au fost implinite pe cat as fi vrut, pe cat as fi considerat eu ca m-ar multumi.Kylie, protagonista, evolueaza, iar acest aspect a fost ca o gura de apa rece in desert, avand in vedere cat de mironosita era in romanul precedent, asa ca i-am multumit lui C.C.Hunter pentru ca i-a venit mintea la cap si in sfarsit a dat pe brazda situatia.

   Ideea e ca protagonista incepe sa descopere din ce in ce mai multe haruri, insa pe la sfarsitul cartii ma gandeam : Doamne, dar asta ce mai e ? O combinatie intre femeia minune si super-man, inrudita cu Iron Man? Da, da si da. La acest detaliu m-a dezamagit. Prietenele lui Kylie, Miranda si Della au fost cu mult mai in regula decat ea. Nu au vieti usoare, insa sunt simpatice. Conversatiile lor mi s-au parut reale, amuzante, si sincer credibile. Scrisul propriu-zis al lui C.C.Hunter nu se lasa mai prejos nici de aceasta data, fiind admirabil.

    Pe parcurs sunt tot timpul momente de maxima tensiune, suspansul captivandu-te absolut.

Volumul urmator

Actiunea este in mod principal constituita de incercarile perpetue ale lui Kylie de a afla cine este cu adevarat. Punct in minus. Majoritatea cartilor Fantasy au acest subiect in discutie, si nu m-a surprins cu nimic. Era evident. Scuze, insa, mi-a ajuns o carte cu identitatea ei, dar inca una, la fiecare capitol luandu-se aceasta necunoscuta in discutie? Esti serios ?

    Apoi, in continuare, a fost bine. Da, intr-adevar, a fost actiune din plin, a fost suspans si mi-a placut. Mai sus v-am expus ceea ce m-a dezamagit si ce mi-a placut in mod special. Apropo, ca am uitat ! Lucas revine in tabara! Derek, iubitul lui Kylie (fata asta nu e intreaga la cap daca el a intrebat- o de 12 ori daca vrea sa fie cu el si ea nu i-a raspuns ) incep sa se desparta. Nu pot sa cred ca spun asta, insa ma bucur ca ea are inima franta! Cum sa fi asa de prost?  Kylie nu-i merita nici pe Lucas, nici pe Derek . Cel putin, asa cum e ea acum ca personaj, in niciun caz nu-i merita.

Intr-adevar, am fost curioasa si am vrut sa stiu um continua aceasta poveste. Tocmai de aceea am stat ca pe ace in timp ce am citit-o. M-a multumit din punct de vedere al actiunii, partea cu identitatea m-a lasat rece, insa cea cu partea amoroasa mi-a facut inima sa bata mai repede :)

 Nota: 3/5

Recenzie "Secretul Hannei" de Sara Shepard

 "Secretul Hannei" este prima carticica din seria "Micutele mincinoase si secretele lor" de Sara Shepard, o subserie a "Micutele mincinoase" . Mie, personal, mi s-a parut slabuta. Nu este cea mai buna carte, si, dupa parerea mea, este undeva, pe  scara de la unu la zece la un cinci.

 Hanna, fata cu un trecut dureros in privinta familiei, are, in aceasta carticica niste peripetii noi. Este iarna. Tot Rosewood-ul este inghetat in splendoarea iernii, in aerul sarbatorilor de iarna, in tot ceea ce inseamna zapada. Mama Hannei pleaca in strainatate, iar tatal ei si cu noua lui sotie, si fiica vitrega, incredibil de insuportabila Kate se muta impreuna cu Hanna.

  Tocmai asta este intriga. Plus, iubitul Hannei, Lucas, pleaca in vacanta de Craciun, iar protagonista ramane singura. Asadar, ea, vazand ca se ingrasa, se duce la un curs de slabit, unde pe parcurs flirteaza cu antrenorul si se tot ia la harta cu o fata pe nume Dinah. Asta e tot. Si ma intreb ? Excuse me, BTW? Care e faza? Cu ce ar trebui sa ma captiveze? Atmosfera nota 10, ok, dar nu atmosfera face toata cartea .

   Mi s-a parut o parte SLABA. Foarte slaba. Recenzia asta este ridicol de scurta, insa carticica are 130 de paginute, asa ca ce pot spune? Nu v-o recomand. Sorry!

NOTA: 1.5 / 5

Recenzie "Despartirea" de Aubrey Clark

 "Despartirea" este volumul patru din seria "Cercul secret". Primele trei volume au fost scrise de L.J.Smith, pentru ca apoi seria sa fie continuata de Aubrey Clark. Ei bine, cu toate ca primele doua carti - pe a treia nu am citit-o inca- m-au surprins placut, "Despatirea" m-a lasat cu cateva semne de intrebare in ceea ce o priveste pe Aubrey.

   Consider ca stilul nu se compara cu al lui L.J.Smith. Nu m-a prins deloc povestea, si suspansul, cel putin in cazul meu a fost practic inexistent. "Despartirea" a aparut in aceeasi perioada cu "Fantoma", volumul 8 din "Jurnalele vampirilor" si initial am oscilat intre ele, dar ma bucur ca am ales "Fantoma", care este superiara acestui roman.

   Cassie si prietenii ei din Cerc se confrunta cu o noua - aparent mare - problema. Intriga este constituita de moartea matusii unei fete din Cerc, si de incercarile vrajitoarilor de a o readuce la viata, care esueaza. Ei bine, personajele afla ca matusa  fost insemnata de vanatorii de vrajitori si ca o data ce esti insemnat, este greu sa scapi de ei. Faye a fost un personaj mult mai in regula decat Diana, care mi s-a parut geloasa pe Cassie si care facea tot timpul pe sefa. A ajuns sa ma exaspereze.

     Inca nu mi-am dat seama pe deplin de ce cartea se numeste "Despartirea". Pentru ca se tot cearta Cassie cu membrii grupului? Sa fie oare asta? Probabil. In oras apar trei persoane noi: Scarlett, Max ( fiul noului director) si tatal sau (directorul).
      Cassie se intelege foarte bine cu Scarlett, insa cei din Grup vor ca sa se fereasca de straini, caci probabil ar fi fost vanatori, asta insemnand ca atat Faye , care era aprinsa dupa Max, cat si Cassie trebuie sa rupa legaturile cu noii-veniti.

Oricum, socanta este partea in care protagonista afla ca Scarlett este sora ei vitrega. Atat. Restul mi s-au parut evidente: Scarlett este rapita de vanatori, cei din Grup nu vor sa-si riste vietile pentru ea, si asa mai departe..
  Am vazut un inceput de idila intre Nick si Cassie, dar am ramas confuza. Per total, nu pot spune ca  mi-a placut "Despartirea". Ba din contra, m-a dezamagit total. Ma asteptam la mai mult suspans, la personaje mai credibile si la actiune pe bune, nu doar chestii pe care le intalnesc in aproape orice film.

  Acum, poate am judecat-o eu prea aspru, insa nota mea pentru carte este : 2/5 Ce m-a mai scos din plictiseala a fost relatia lui Cassie cu Adam. Inainte imi placea de el, insa acum mi s-a parut prea sufocant, prea...Adam. Asa ca scuze, dar nu va recomand acest roman.

Jurnalele vampirilor, sezonul 4 episodul 7 review

 OMG! A fost unul dintre cele mai bune episoade din sezon, in definitiv. LOL, LOL, LOL! De fapt, nu. Sa le luam pe rand:

Tyler, iubitul lui Caroline, incepe treptat sa se indragosteasca de Hayley( care este superba ) si care...ce pot sa spun, creeaza niste certuri intre el si Care.

Iar Klaus(unul dintre personajele mele preferate) - pauza, apropo, eu mereu am vrut sa fie impreuna cu Caroline - iese cu Carol! Si asta s-a intamplat la Petrecerea aia cu Miss Mistic Falls.

 Ea a iesit cu el deoarece Klaus a renuntat la unul dintre hibrizii sai. A renuntat in ce sens: a fost omorat de Jeremy, fratele Elenei, care acum e vampir, tocmai pentru ca tatuajele lui Jer sa continue sa se dezvolte si sa gaseasca cheia pentru remediul vampirismului. Cool, nu?

La inceput m-am gandit : "saracul Stefan " ! Dupa ce ca incearca sa gaseasca remediul pentru Elena, mai este si respins. Dar apoi miam amintit ceva: EU SUNT TEAM DAMON! Asa ca, team-ul meu castiga- in sfarsit! Sa castigi o lupta nu inseamna razboiul, insa este un pas inainte.

Iar acum, revenind la sfarsitul epic al episodului: Elena si Damon sunt in sfarsit impreuna!

Recenzie "Stingerea" de Rachel Caine

  "Stingerea" este cartea a saptea din seria "Vampirii din Morganville" si este ultima cartea aparuta momentan in Romania, deoarece urmatoarea (dupa cum am auzit) apare pe la inceputul lui 2013. Oricum, abia o astept!!!  In "Stingerea" apare un nou personaj, si anume Kim. Vesnic goth-ica Eve primeste un rol pe care si l-a dorit extrem de mult intr-o piesa de teatru, iar colega ei, si noua cea mai buna prietena este Kim.

     Aparent, este iubita de toti, chiar si de Michael, insa lui Claire ( protagonista - in caz ca ati uitat) nu-i place deloc si are motive intemeiate.
      In primul rand, Kim este fosta iubita a lui Shane, asa ca exista ceva gelozie intre ele, mai ales ca Kim este inca aprinsa dupa el. In plus, mai este o problemuta: Amelia incepe sa piarda controlul asupra orasului, dupa moartea lui Sam (bunicul lui Michael).  Mai mult, apar si niste vampiri ( il veti cunoaste pe oribilul Morley ) care se revolta pentru a avea dreptul de a vana oamenii in pace. Stiti ca acum in Morganville e democratie, nu? Regulile s-au schimbat, iat vampirii nu au voie sa vaneze oamenii, iar oamenii au dreptul sa poate tepuse pentru aparare.

      Ideea e ca aceasta Kim, atat de draguta si inocenta, facea un film despre Morganville. De fapt, un reality show. Intervieva fiecare vampir, si mai si filma anumite chestii destul de ... secrete. Nu ca oamenii ar fi crezut toate astea, insa ar fi adus o multime de vizitatori in Morganville si l-ar fi facut atractie mondiala!

     O stiti pe Ada? Myrnin a avut o asistenta, pe care, intr-o criza, a ucis-o si a transformat-o in robotul lui personal, cu super puteri, ea fiind ceva extraordiinar din punct de vedere tehnlologic, stapanind portalurile si toate celelalte chichite din Morganville. Ei bine, Ada incearca pe parcursul cartii de o gramada de ori sa o omoare pe Claire.

 Planul lui Kim nu tine prea mult deoarece este prinsa si asta duce la din ce in ce in ce mai multe intrigi, probleme, din ce in ce mai mult suspans!
    Dupa parerea mea, "Stingerea" este mult mai buna decat romanele precedente. Mi se pare plina de suspans, Claire evolueaza intr-un mod splendid, devenind un personaj extraordinar, plin de parti bune si de nu caracter demn de mandrie :) Rachel Caine a facut o treaba buna! Shane este adorabil, l-am indragit toata cartea.

NOTA: 5/5

Recenzie "Carpe corpus" de Rachel Caine

 Volumul sase din seria "Vampirii din Morganville" aduce cu sine continuarea luptelor dintre Bishop si Amelie, dar si mult asteptatul deznodamant. Din nou, am fost surprinsa sa vad evoluia personajelor.Cresc, se schimba, devin fie mai bune, fie mai rele, si asta m-a facut sa ma simt bine, ca privitoare la toate aceste schimbari.
   Ma credeti ca, cu toate ca am terminat cartea acum cat, cinci minute sa fie?, nu-mi amintesc nimic, atat de bulversant a fost, atat de captivant, si de neasteptat.

   Daca va aduceti aminte de sfarsitul volumului cinci, atunci va vine in minte clipa in care Bishop lasa un tatuaj complex pe incheietura mainii lui Claire, care o obliga sa se supuna cererilor lui, ori de cate ori o cheama, devenind un pion. Din acel moment, in vreme ce Shane si tatal sau, Frank, sunt la inchisoare, Michael este aparent de partea lui Bishop iar Eve, vesnica adepta a genului goth se revolta impotriva prietenilor ei, va dati seama ca gasca lor s-a cam spart.

    Myrnin a fost un personaj foarte interesant. Intre nebunie si semiluciditate, el este un amestec de inteligenta, sclipire, dar si de cruzime, pe de-o parte. Shane a fost superb, ca de obicei. De la prima pagina pana la ultima m-am indragostit iremediabil de el, si de cat de simpatic poate fi.

     Aparent, Amelie a pierdut puterea, insa in realitate ea si cu Oliver, dar si alaturi de Sam Glass, bunicul lui Michael pandesc din umbra, in speranta de a castiga lupta finala pentru puterea de a stapani Morganville-ul. Oana la urma aflati si identitatea criminalului care a ucis fetele din romanele precedente. Pemtu mine nu a fost o mare surpriza, deoarece banuiam aceca persoana. Monica a fost, ei bine, destul de ciudata. Pe de-o parte afurisita, ca de obicei, insa pe de alta o adolescenta care si-a pierdut tatal, a carei mama este pe duca in privinta sanatatii mintale, cu un frate curajor pe care risca sa-l piarda. Greu, nu?

In "Carpe corpus" a mai aparut un pesonaj, si anume Ada, robotul vampir creat de Myrnin, care, ca spirit, era o tanara din epoca victoria, in forma bidimensionala. Mi-a fost destul de greu sa mi-o imaginez. Ce pot afirma clar despre stilul general al lui Rachel Caine este ca te tine ca pe ace. De suspans, e suspans. Idei originale? Bineinteles! Este  fenomenala ca scriitoare. Eu va recomand seria "Vampirii din Morganville". Acum, ca va place, ca ma luati in serios, ca nu, voi decideti, insa va indemn cu toata inima sa incercati. N-aveti ce pierde, nu?

Nota mea este 4.5 / 5

Recenzie "Hex hall" de Rachel Hawkins

 Rachel Hawkins este autoarea cartii "Hex hall", dar si a continuarilor ei "Demonglass" si "Spell bound". Acest intai roman mi s-a parut plin de actiune, suspans, mister, dar si abundent din punct de vedere al situatiilor comice. Sophie Mercer, protagonista, al carui nume mi s-a parut ridicol de comun, este o fata mai...nonconformista, iar cand face o vraja de dragoste pentru colega ei mai putin norocoasa in iubire, este pedepsita.

   Nefiind la prima greseala, este obligata sa mearga la "Hecate Hall", pe scurt "Hex hall", un liceu plin de persoane ca ea, cu puteri supranaturale, precum magii, varcolacii, zanele, elfii, dar si vampirii. Intriga mi s-a parut prea grabita. Abia am deschis cartea, ca si am ajuns in atmosfera lui "Hex hall", care trebuie sa recunosc, m-a impresionat, atat pentru ca mobila, tot ceea ce inseamna interior, se modifica dupa starea vizitatorului, fiind totul o iluzie, dar si datorita personajelor.

   Nu am gasit originalitate, de altfel, in roman. Se merge dupa clasicul "fata care merge la o noua scoala, unde incep problemele". Si da, chiar asa se si intampla: se imprieteneste cu noua ei colega de camera vampir, Jenna insa intra in conflict cu o gasca de vrajitoare. Mai devreme sau mai tarziu, Sophie se indragosteste de Archer, un baiat superb, cu o inima de aur, insa se adanceste in secretele propriului trecut. Afla ca tatal ei este seful Consiliului, si ca datorita lui a ajuns aici, si ca, de asemenea, are o fantoma pe urmele ei. De la aparitia ei, tot mai multe persoane sunt atacate, si lumea o suspecteaza pe Jenna, deoarece victimele au fost golite de sange, insa se si tem de "L'Occhio di Dio", o asociatie anti-vampiri.

     Relatia dintre Archer si Sophie a fost simpatica, precum si prietenia dintre ea si Jenna. Recunosc ca nu m-a impresionat atat de mult pe cat as fi vrut, deoarece am mai intalnit aceasta situatie, tipica, ce-i drept, de numeroase ori.

      Apoi, daca este sa filozofez putin, Sophie mi s-a parut cam imorala pentru varsta ei, daca imi aduc bine aminte, saisprezece ani. Gandurile ei nu au fost complexe, nu au avut acea placere de a fi narat la persoana intai, si am sesizat cu autoarea s-a axat foarte mult pe acel umor, care a mers o vreme, insa dupa aceea a lasat o impresie proasta, in opinia mea.
     Punctul culminant m-a facut sa ma indragostesc  de aceasta carte, impresionandu-ma realmente. A avut un final interesant, insa exact ultima propozitie mi-a starnit pe de-o parte curiozitatea, insa pe de alta nu mi s-a parut luna de pe cer. Daca as fi citit-o acum doi ani, cu siguranta as fi avut o cu totul si cu totul alta perspectiva,insa acum...Nu mi se pare ca ar merita 5.5, tocmai de aceea nota mea este 3/5

Recenzie "Domnia haosului" de Rachel Caine

 Domnia haosului este cartea a cincea din seria "Vampirii din Morganville" de Rachel Caine. Pot spune cu toata siguranta ca aceste carti sunt uluitoare. Desi tema cartii nu m-a atras pe deplin, va explic eu mai incolo pe parcursul recenziei.

   Va amintiti ca povestea lui Claire Denvers continua cu sosirea lui Bishop, vampirul malefic, tatal Ameliei, care aduce doar necazuri si razboi. Shane, Claire, Eve, Michael pleaca pe fronturi diferite. Fiecare are misiunea lui, fiecare este doar un pion in razboiul orb al Ameliei si al lui Bishop.

    Claire pleaca pentru a-l elibera pe Myrnin, iar Amelie este prinsa in capcana de tatal sau. Mi s-a parut putin ciudata sicana permanenta dintre ei doi. Parca prea... bizara, dar totusi credibila. Sincer acum, pe mine nu ma pasioneaza prea tare cartile in care este vorba despre razboi, despre lupte din astea. Eu sunt mult mai mult pe un fantasy mai... pacifist. Ei, ideea e ca, "Domnia haosului" m-a captivat mult mai mult.

       Povestea de iubire dintre Claire si Shane a fost destul de absenta. Mi-ar fi placut sa se axeze mai mult pe ea si personajele sa aibe cate o clipa de ragaz in luptele acelea interminabile. Suspans? Bifat. Mister? Bifat. Actiune? Dublu-bifat.

Concluzie: da, a avut din astea! Bishop a fost foarte ciudat. Pe tot parcursul cartii l-am intalnit cred ca o data sau de doua ori, in momentele cheie.

   Daca sa descriu foarte amplu actiunea principala, atunci eu as zice ca este o lupta continua. Are multe intorsaturi, si m-am bucurat acolo putin ca Monica si-a luat-o si ea, pentru ca prea era cu nasul pe sus. Personajele mi-au placut. Am vazut evolutie, am vazut carisma si tot tacamul. Punctul culminant a fost OK. Chiar m-a surprins finalul insa siincer acum, chiar m-am satrat de carti care se termina printr-o noua intriga. E ca o sarada continua si vreau sa fie, macar o data, un sfarsit clar. Pff... Eve mi s-a parut un personaj static. Mi-as fi dorit sa evolueze. Stiu ca atiunea este constanta, insa nu ar stica sa umple cateva pagini cu momente calme, nu?

Recomand aceasta carte tuturor persoanelor care adora cartile pline de actiune, in mod clar, in mod principal, actiunea, cu putina iubire si prietenie. Cu toate astea, "Domnia haosului" primeste de la mine punctajul de 3.5 / 5

Recenzie "Carte de bucate" de Silvia Jurcovan

Am primit aceasta carte spre recenzare de la libraria online Libris (unde gasiti o varietate impresionanta de carti in romana, dar si carti in engleza )careia ii multumesc foarte mult. Mi-o amintesc pe bunica, cand eram eu mica, cum se tot agita prin bucatarie si gatea si tot restul si eu doar ma uitam. Cu timpul, am aflat ca tehnica gatitului e mai grea decat pare, si este si ea importanta pentru viata de zi cu zi. Serios acum, daca nu am sti sa gatim ca lumea, cu ce ne-am alege? Cu o invazie a fast food - ului.

  La gust, e bun, normal...dar in viitor are efecte foarte rele. Mai mult, imi amintesc cand bunica i-a dat cadou mamei o carte de gatit de-a Silviei Jurcovan. Se numea "Carte de gatit pentru tinere gospodine" si era un exemplar ponosit, vechi, parca dat din generatie in generatie. Si mai adanc, imi aduc aminte cat de buna era mancarea lor. Care nici macar nu se compara cu ziua de azi.

    Aspectul cartii este impecabil. Pe langa copertile cartonate ( foarte bune impotriva apei, a condimentelor sau a cine mai stie a cui), cartea este plina de pagini cu retele ce infatiseaza meniuri usoare, sanatoase. Am gatit fursecuri. LOL. Niciodata nu mi-au iesit fursecurile atat de bine si atat de frumoase.

    Pe langa asta, mai sunt si ilustratii dragute, cu diverse animalute sau situatii de amuzament subtil.
 Avand o varitate considerabila in fiecare tip de mancare, cu descrieri aplicabile, cartea mi-a transmis o stare placuta in timp ce incercam sa coc fursecurile alea cu stafide!
     Pe langa asta, vreau neaparat sa fac si inghetata(cu toate ca vine iarna) dar cu niste catite nu strica, nu?

    Mie, cel putin, mi-a prins bine romanul. Eu v-o recomand, sa o cititi, si mai ales sa gatiti din ea!

P.S. - a fost mult mai buna decat alte carticele,care cu toate ca au poze colorate, explicatiile sunt insuficiente.

Recenzie "Doua adevaruri si-o minciuna de Sara Shepard

Am asteptat din ianuarie sa aparara "Doua adevaruri si-o minciuna" . Cum cei de la Leda scot in vremea asta zeci si zeci de carti, printre care volumul asta intarzie atat de mult, am decis s-o citesc in engleza. Asta a fost a doua carte citita pe Kindle-ul primit de ziua mea si a fost super-tare. Am citit-o destul de repede, mai ales pentru ca "Jocul minciunii" este una dintre seriile mele preferate, iar Sara Shepard este geniala cand vine vorba de thrillere.

  Emma si cu iubitul ei, Ethan, singura persoana care ii cunoaste adevarata identitate incearca sa afle ucigasul surorii sale gemene, Sutton, care a amenintat-o pe Emma ca daca nu va prelua viata lui S, va muri. Aparitia lui Thayer, fratele disparut al lui Madeleine aduce in vizorul protagonistei un nou potential suspect in cazul crimei. Frustrata pentru ca detaliile vin greu, Emma incepe sa sape din ce in ce mai adanc in trecutul lui Sutton, afland amanunte din ce in ce mai interesante. Thayer isi face aparitia in camera lui Sutton, iar parintii ei il descopera acolo si cheama politia, care il prinde si il aresteaza pana la urma, nu mai inainte de a infrunta uimirea gravata pe chipurile in sufletele lui Laurel, a Madeleinei, dar si a tuturor celorlalte persoane de fata din momentul respectiv.

   Laurel devine o regina a ghetii, avand doar replici taioase pentru sora ei. Sa fie gelozie din cauza ca Thayer a venit la Sutton, si nu la ea? Sau ceva mult mai adanc?
    Putinele farame de siguranta ale Emmei, care crede din ce in ce mai mult ca Thayer este persoana care a amenintat-o in tot timpul asta sunt sustinute de faptul ca el este la inchisoare, iar cautiunea este imensa. La liceu insa, Laurel si Madeleine organizeaza o campanie de eliberare a lui Thayer. Motivul din care Laurel face toate astea este inca un mister: sa fie iubirea, gelozia sau ceva mult mai profund?

      Mi-a palcut felul in care a fost narata cartea. De asemenea, revelatiile lui Sutton au fost surse de lumina in misterul intunecat care te invaluie cu fiecare pagina. Nu stiu daca mai amintiti, insa cartea este in plan principal narata la persoana a 3a, infatisand viata Emmei, insa mai are pasaje si la persoana 1, din perspectiva spiritului fantoma Sutton, care mai are cateva fash-uri de amintiri(ea nu mai stie cine a omorat-o) si mai nimic din fosta ei viata.

      Laurel isi continua planul de razbunare pe Emma(Sutton de fapt- ca ea( aparent ) nu stie ca sora ei a murit). Ea planuieste alaturi de Charlotte, Mads, Sutton si gemenele Twitter  o farsa lui Ethan, chiar daca Emma nu e de acord deloc. De unde stie Laurel de relatia celor doi? Pentru ca a spionat. Uneori ma gandeam cat de nesuferita poate fi...
           Mai departe ramane suspansul si continuarea acestei povesti incredibile. Acum, Laurel m-a enervat serios. A fost o "Ice Queen" in toata regula si m-a uimit de cat de rea poate fi!
La inceput a incercat sa-si santajeze sora, insa Emma i-a tinut piept si a facut fata tuturor momentelor grele. Ethan a devenit un personaj in regula, nefiind nici sufocant, nici rautacios, mereu acolo pentru Emma, de care chiar s-a indragostit. Permiteti-mi sa-l suspectez.

     Thayer a fost foarte sinistru. A avut cateva replici geniale, care il incriminau, insa daca ati omis complet acest detaliu va reamintesc eu: Shepard e plina de idei cand vine vorba de schimbari de situatie! Ce nu mi-a placut in mod deosebit a fost punctul culminant. Mi s-a parut cam repezit. Ei, per total, merita citita, sincer!

NOTA: 4. 5 / 5