Mi-am dorit de foarte mult sa citesc "
Perfect" . Nu numai ca am fost fascinata, fermecata iremediabil, ca sa spun asa, de operele Sarei Shepard, insa cand am citit pentru prima data seria "Micutele mincinoase" am inceput cu volumul 1, am continuat cu 4, am revenit cu 3 si am incheiat cu 2. In mintea mea era o varza totala, asa ca am zis sa le iau de la inceput, pentru ca ideile sa se aseze la locul lor.
Fiind volumul trei, am intrat destul de adanc in vietile celor patru micute mincinoase, Spencer, Aria, Emily si Hanna si mai ales in lumea secretelor lor. Vreti sa stiti unul dintre lucrurile pe care le-am invatat cu adevarat din aceasta serie? Acela este ca nimic nu este ceea ce pare a fi. Nimic. Cu toate ca se pare ca ne cunoastem, nu? Traim de-o viata impreuna ... si putem afla, in anumite clipe, ca acest aspect vizibil celor din jurul nostru nu face, in cazul majoritatii, nici macar pe sfert din personalitatea noastra. Si e adevarat. Trebuie doar sa privesti mai adanc.
O alta lectie binemeritata de invatat a fost ca lucrurile pe care ni le dorim cu atata ardoare sa le aflam : nimicuri, sau adevaruri care pot schimba cursul vietii, nu sunt chiar atat de greu de gasit. Trebuie sa privesti indeaproape si le vei gasi. Trebuie doar sa incerci. Nimic nu vine pe tava, ci trebuie sa lupti pentru el. Iar uneori, este atat de usor de obtinut!
Si sa incepem cu ... HANNA ! Ce mai face ea? Dintre toate personajele, cred ca am fost cea mai indepartata de Hanna. O inteleg pe fata : a avut probleme cu greutatea,si de aceea s-a considerat nedreptatita in fata prietenelor ei suple, frumoase. Si, cu timpul, a devenit o persoana splendida, ca aspect, insa oare asta ii da dreptul sa ii judece pe altii? Sa devina rea?
Impreuna cu Mona Vanderwall, prietena ei cea mai buna, a ajuns sa fie una dintre cele mai populare fete de la Rosewood Day, insa ghici ce? Aparent perfecta, ea ascunde mai mult decat ati crede vreodata...
In primul rand, nu reuseste sa scape de viciul cu vomitatul, in incercarea disperata de a slabi, cu toate ca mananca mancare nesanatoasa. In al doilea rand, mesajele de la A, hartuitorul necunoscut, o dau peste cap total, si tine tot mai multe secrete fata de Mona, care nu mai este atat de apropiata de Hanna. Ba din contra, se departeaza tot mai mult, ajungand sa se imprieteneasca cu Naomi si Ridley, inamicele numarul unu ale Hannei. Cu una, cu doua, ajunsa parasita si de Sean, iubitul ei, Hanna isi gaseste refugiul in bratele lui Lucas, un baiat total non-popular, obisnuit, care, cum spunem in engleza "take her breath away ", adica reuseste sa o surprinda in mod placut, si sa se si indragosteasca de el. Love is in the air!
Ceea ce m-a lasat total in suspans a fost ca Hanna reuseste sa afle cine este A, insa nu apuca sa divulge acest secret crucial, deoarece este inlaturata din joc...de A !
Urmatoarea de pe lista este ARIA !
Desi de foarte multe ori face cele mai mari greseli, incredibil de grele, m-am regasit complet in personajul Ariei. Din punct de vedere al sensibilitatii, mi-ar fi placut ca autoarea sa-i dea o nota ceva mai emotionanta, cu toate ca m-a atins la inima. In "Perfect" A dezvaluie mamei Ariei ca tatal sau o insela cu o studenta, si ca Aria tinuse atat de mult acest amanunt ascuns fata de ea, si fata ajunge pe drumuri, deoarece mama ei ii spune sa plece.
In acel moment mi s-a parut ca mama ei este total insensibila. Ce parinte i-ar face asa ceva copilului sau ? Hmm ? Astfel, Aria ajunge sa locuiasca cu Sean, noul ei iubit, si ex-ul Hannei. La Sean totul e perfect. De la parinti, la note, la casa, la performante, absolut tot, chiar si fiecare sarut, asa ca relatia nu prea a mers intre ei doi, deoarece Aria nu-i poate rezista lui Ezra, profesorul ei foarte tanar de engleza. Si asa ei ajung din nou impreuna. Aici, relatia dintre ei mi s-a parut foarte simpatica. Iii consider cuplul cel mai reusit din roman.
Mai departe, Aria abunda de creativitate. Inventiva, adorand artele si literatura, mi s-a parut extraordinar cladita ca personaj si am reusit s-o indragesc cu adevarat. ARIA RULES !
Pe de alta parte, Emily mi s-a parut total diferita fata de restul grupului. Timida, sfioasa, frumoasa si cu un secret prea putin pastrat, Emily este una dintre fetele bune.
Ea nu numai ca este buna la suflet, insa este, prin natura ei, un personaj exemplar din punct de vedere al principiilor, al vietii, al tuturor. Mi s-a paut extraordinara. Plus, Shay Mitchell este superba :)
A ii face faza lui Emily, spunand tuturor secretul ei, ca este impreuna cu Maya, asa ca parintii ei, incredibil de enervanti, maestrii ai perfectiunii si atat de putin indulgenti o obliga sa faca parte din programul "Varfurile copacilor", in incercarea de a o schimba. Si acum am invatat : de ce sa schimbi un om daca asa e natura lui ? De ce ? Si ce daca e asa ? Daca asa trebuie sa fie, cine esti tu sa intervii ?
Ei, oricum, Emily invata ca nu poti fi schimbat, lucrul asta fiind demonstrat chiar de pesoana care o invata aceste lucruri, sa ca nici ea nu renunta la Maya. Oricum, pe la sfarsit, A va avea un cuvant important e spus in povestea ei...
Dupa Emily urmeaza Spencer, care incheie grupul de micute mincinoase. Spencer este un simbol al perfectiunii. Aparent. Premianta, sefa de promotie, implicata in mii si mii de activitati scoalare, a incercat mereu sa fie mai buna decat sora ei vitrega, Melissa, pe care, ghici ce, nu o poate depasi sub niciun fel.
Oricum, fura o lucrare de-a ei la economie, deoarece nu mai are timp sa si-o scrie pe-a ei ( e ocupata sa iasa cu Wren, iubitul Melissei ) si problema nu e ca a "imprumutat" o lucrare nevinovata, ci ca profesorul ei o nominalizeaza pentru "Orhideea de Aur", un premiu extrem de greu de obtinut, care ii aduce o popularitate enorma. Dar ... lucrarea nu-i apartine, si A este mereu acolo sa o dea in vileag ! Oricum, sentimentele lui Spencer au fost mai mult decat contradictorii, atat in vederea relatiei spinoase cu familia ei, cat si pentru ca realizeaza ca este amnezica, si isi aminteste, desi cu greu, o parte a puzzle-ului care completeaza intamplarile din seara in care a fost ucisa Alison. Sau cel putin cand cred ele ca a murit Alison.
Am primit aceasta
carte spre recenzare de la
Libris, librarie online careia ii multumesc enorm. "
Perfect" a fost o carte per-fec-ta ! Am citit-o cu placere, mi-au fost deduse din context lectii importante de viata, si mi-a facut o placere teribila sa observ, ca un privitor dinafara, vietile fiecarei fete ! Ce pot spune ? V-o recomand !
