Recenzie "Limitele spiritului" de Richelle Mead

 "Limitele spiritului" este volumul 5 din seria "Academia vampirilor", carte care mi-a placut enorm de mult. A fost plina de suspans, actiune, emotie si iubire :) Rose isi da testele de gardian, in urma carora obtine cel mai mare  punctaj. Pur si simplu este fenomenala la acest capitol - de mi-ar fi si mie la fel de simplu la examen : )

   Oricum, ajunsa gardian,viata ei ia cu totul si cu totul alta turnura Problemele de aceasta data sunt mult mai grave, si sa va explic de ce. Rose are un nou obiectiv: vrea sa-l faca pe Dimitri, de fapt, nu-l face, si-l readuce la starea lui initiala de dhampir. Problema e ca secretul acestei transformari este detinut de Robert, fratele maleficului Vikton Dashkov, care acum este inchis intr-o inchisoare de maxima securitate. Chiar asa, Eddie, Lissa si Rose pornesc dupa Viktor, pentru a-l elibera din Tarasov - si chiar reusesc !

     Esentialul este ca pentru a transforma un strigoi in dhampir este necesar ca strigoiul sa fie ucis cu o tepusa vrajita de spirit, si sa-i fie implantata in inima de acelasi utilizator al spiritului. Intorsi la Academie, Rose si ceilalti (inclusiv Adrian care li se alatura ) sunt pedepsiti. Partea asta mi s-a parut pur si simplu enervanta - cu pedeapsa - nu ca ar fi vina autoarei, insa ma enerveaza genul de personaje care arunca in stanga si-n dreapta cu acuzatii si pedepse. Daca in romanele trecute Rose era aia care ascundea chestii de Lissa, acum situatia s-a inversat, Lissa fiind mica secretoasa.
 
     Tot acest farmec ar trebui sa aibe loc pana la urmatorul atac al lui Dimitri, insa se pare ca el loveste din nou, ca strigoi, si cu toate ca Rose si Eddie au avut ocazia sa-l omoare, Rose l-a impiediat - ce sa faci cand iubesti pe cineva intratat de mult ? Ca oglindire in lumea reala, am observat sa Rose este modelul dupa care ar trebui cu totii sa ne luam - mai mult sau mai putin -. Ea nu este perfecta. Daca in primele doua carti am zis ca este prea super-eroina, apoi se intampla mai incolo sa decada intr-atat doar din cauza iubirii. Oricum ar fi, pe un grafic al evolutiei, ea devine din ce in ce mai buna, mai priceputa, mai inteligenta simai ambitioasa(daca este posibil ) . Lissa, prietena ei cea mai buna, ii este mereu alaturi, si pot spune ca mi-a placut mult de ea.

     Nu am avut o parere prea buna in privinta relatiei Rose- Adrian deoarece, cu toate ca el este indragostit de ea, Rose nu-l iubeste cu adevarat.

 "Limitele spiritului" a fost plina de actiune, avand un titlu ideal si extrem de sugestiv. Mi-a placut ! A fost foarte buna ! Si inainte de a incheia aceasta recenzie, va mai spun ceva: Dimitri o sa atace din nou. Iar de data asta .. oare il pot salva sau va trebui sa fie ucis ? Si mai mult, oare este reala toata aceasta chestie cu salvarea sau doar isi risca vietile personajele in mod iinutil ?

Recenzie "Atingerea umbrei " de Richelle Mead

Volumul trei din seria "Academia Vampirilor", si totodata prima carte citita de mine cu ocazia inceputului acestui nou (si speram ) frumos an, 2013, este, pur si simplu fenomenala. Acum cateva zile am lasat un anunt pe blog : va rog sa-mi recomandati nsite carti bune de citit, si mai toata lumea a zis "Academia Vampirilor" , asa ca, m-am intrebat : de ce nu ?

Ei bine, nu  m-am inselat. "Atingerea umbrei" a fost mult mai buna decat "Jurnalele vampirilor", depasind fara probleme "Micutele mincinoase" sau alte serii aparute de curand la Leda. Este greu de comparat cartea cu una mai buna, deoarece, din punct de vedere al concurentei,aceasta este zero la nivelul pe care il are.

Revenind, Rose, protagonista, o luptatoare inrainta, plina de sentimente contradictorii, totodata frumoasa, desteapta, onesta, devotata, si total indragostita de Dimitri - dhampirul in varsta de 24 de ani - are de infruntat noi peripetii de-a lungul acestui volum. Mi s-a parut mult mai reusita cartea comparativ cu volumele 1 si 2. Evolutia personajelor iti da o senzatie placuta - parca asisti ca privitor la viata lor de 5-6 ani, cu toate ca nu a trecut atat de cand ai inceput cartea. Acum, sentimentul care te invaluie cand dai primele 20-30 de pagini este de tristete, durere, melancolie, cauzate de episondul trecut in care a murit Mason. Desi e primavara, si practic totul se trezeste la viata, prinzand noi radacini, cu Rose nu e la fel. Are niste teorii bizare, deduse din investigatiile ei pe urma trecutului lui Vladimir si a Annei, care au fost si eu atinsi de umbra, asa cum sunt ea si Lissa. Ideea e ca o data de Lissa isi face vrajile de tamaduire, toata energia negativa ajunge la Rose, care, cu una, cu doua, devine din ce in ce mai nebuna. Plus ca incepe sa aibe vedenii cu Mason.

  La Academie, fiind in anul terminal, Rose se mai lupta si cu niste teste de aptitudini, menite sa o faca un gardian din ce in ce mai bun pentru Lissa. Ideea e ca acum este gardian pentru iubitul Lissei, Christian. Regret sa o spun, insa asa-zisa ei prietena, Lissa, mi s-a parut extrem de egoista. Mereu se bazeaza pe Rose. Mereu ea e presus prietenei ei. Si totusi ... din aceasta cauza ( care m-a facut sa o urasc la Lissa ) Rose ascunde cam totul de ea. De la teoriile cu energia negativa care ii cauzeaza tot felul de stari de furie si suferinta, la relatia dintre ea si Dimitri, la fantoma lui Mason si multe alte secrete.

Apoi, mai multi copiii, - n-au si ei ce face - din Academie au facut un fel de grup, care se cheama "Mana", iar membrii participanti trebuie sa aibe puterea de constrangere. Oricum, acesti prosti, care au inventat grupul lor idiot, vor fi cauza datorita careia strigoii vor ataca Academia.

  Intre Rose si Adrian nu a fost mare lucru. Adrian este total si pana peste cap indragostit de ea, insa inima lui Rose ii apartine lui Dimitri, iar momentele romantice dintre ei m-au emotionat, mi-au ajuns pana la inima.
   Ah, si am uitat: ei au mai participat la procesul lui Viktor Dashkov, ala care a incercat sa-i omoare in volumul precedent.

Din toate punctele de vedere, cartea mi-a placut la nebunie. A fost atat de bine proportionata din  punct de vedere al actiunii, al intrigii, al romantismului, incat m-a lasat fara cuvinte, pentru ca in secunda urmatoare sa am o avalansa de trairi si sentimente pe care vreau sa vi le impartasesc.A meritat! Intr-adevar, a fost o care impecabila !

Nota: 5/5 + + +