Volumul trei din seria "Academia Vampirilor", si totodata prima carte citita de mine cu ocazia inceputului acestui nou (si speram ) frumos an, 2013, este, pur si simplu fenomenala. Acum cateva zile am lasat un anunt pe blog : va rog sa-mi recomandati nsite carti bune de citit, si mai toata lumea a zis "Academia Vampirilor" , asa ca, m-am intrebat : de ce nu ?
Ei bine, nu m-am inselat. "Atingerea umbrei" a fost mult mai buna decat "Jurnalele vampirilor", depasind fara probleme "Micutele mincinoase" sau alte serii aparute de curand la Leda. Este greu de comparat cartea cu una mai buna, deoarece, din punct de vedere al concurentei,aceasta este zero la nivelul pe care il are.
Revenind, Rose, protagonista, o luptatoare inrainta, plina de sentimente contradictorii, totodata frumoasa, desteapta, onesta, devotata, si total indragostita de Dimitri - dhampirul in varsta de 24 de ani - are de infruntat noi peripetii de-a lungul acestui volum. Mi s-a parut mult mai reusita cartea comparativ cu volumele 1 si 2. Evolutia personajelor iti da o senzatie placuta - parca asisti ca privitor la viata lor de 5-6 ani, cu toate ca nu a trecut atat de cand ai inceput cartea. Acum, sentimentul care te invaluie cand dai primele 20-30 de pagini este de tristete, durere, melancolie, cauzate de episondul trecut in care a murit Mason. Desi e primavara, si practic totul se trezeste la viata, prinzand noi radacini, cu Rose nu e la fel. Are niste teorii bizare, deduse din investigatiile ei pe urma trecutului lui Vladimir si a Annei, care au fost si eu atinsi de umbra, asa cum sunt ea si Lissa. Ideea e ca o data de Lissa isi face vrajile de tamaduire, toata energia negativa ajunge la Rose, care, cu una, cu doua, devine din ce in ce mai nebuna. Plus ca incepe sa aibe vedenii cu Mason.
La Academie, fiind in anul terminal, Rose se mai lupta si cu niste teste de aptitudini, menite sa o faca un gardian din ce in ce mai bun pentru Lissa. Ideea e ca acum este gardian pentru iubitul Lissei, Christian. Regret sa o spun, insa asa-zisa ei prietena, Lissa, mi s-a parut extrem de egoista. Mereu se bazeaza pe Rose. Mereu ea e presus prietenei ei. Si totusi ... din aceasta cauza ( care m-a facut sa o urasc la Lissa ) Rose ascunde cam totul de ea. De la teoriile cu energia negativa care ii cauzeaza tot felul de stari de furie si suferinta, la relatia dintre ea si Dimitri, la fantoma lui Mason si multe alte secrete.
Apoi, mai multi copiii, - n-au si ei ce face - din Academie au facut un fel de grup, care se cheama "Mana", iar membrii participanti trebuie sa aibe puterea de constrangere. Oricum, acesti prosti, care au inventat grupul lor idiot, vor fi cauza datorita careia strigoii vor ataca Academia.
Intre Rose si Adrian nu a fost mare lucru. Adrian este total si pana peste cap indragostit de ea, insa inima lui Rose ii apartine lui Dimitri, iar momentele romantice dintre ei m-au emotionat, mi-au ajuns pana la inima.
Ah, si am uitat: ei au mai participat la procesul lui Viktor Dashkov, ala care a incercat sa-i omoare in volumul precedent.
Din toate punctele de vedere, cartea mi-a placut la nebunie. A fost atat de bine proportionata din punct de vedere al actiunii, al intrigii, al romantismului, incat m-a lasat fara cuvinte, pentru ca in secunda urmatoare sa am o avalansa de trairi si sentimente pe care vreau sa vi le impartasesc.A meritat! Intr-adevar, a fost o care impecabila !
Nota: 5/5 + + +
