Am ajuns si la ultima carte din Academia Vampirilor. Si spun asta cu o oarecare nostalgie, cu o parere de rau, un regret care ma face sa vreau sa dau timpul inapoi la prima carte citita, doar pentru a o mai vedea pe Rose la inceput si ... sa revad inceputurile seriei - care mie mi-a placut foarte mult.
Ce pot spune ? Ultima carte aduce un final incredibil, insa este si ultimul capitol, ultima carte ... iar asta inseamna ca povestea lui Rose, scrisa de Richelle Mead, s-a incheiat, iar asta imi lasa un gol enorm in suflet. Adica, nu ma intelegeti gresit, cartile sunt minunate, insa imi pare atat de rau ca s-a terminat seria !
IN "Sacrificiu final" lucrurile se complica, asta atat datorita situatiei politice, cat si in iubire.
Mai pe scurt : Rose a fost acuzata de moarte Tatianei, regina, si bagata la inchisoare - un fel de arest pana cand o sa i se spuna daca este vinovata sau nu.
Ajutata de tatal sau, Abe Mazur, de Dimitri, Lissa, Christian, Janine- mama sa, chiar si de Adrian, iubitul ei, Rose evadeaza din inchisoare. Planul pus la cale de acesta gasca a fost aur curat, si ma intreb uneori de unde ii vin ideile astea stralucite autoarei. Cu una, cu doua, planul asta mai are un detaliu semnificativ, si anume calatoria lui Rose si a lui Dimitri, dar si a lui Sydney ( fata Alchimist ) intr-un loc unde gardienii nu ii pot gasi.
Evadarea nu a fost usoara, fiind ingreunata mai ales de faptul ca acum, fiind fugara, este nevoita sa fuga cu pretul vietii, gardienii avand dreptul sa o omoare pe loc. Mai mult, asta e o calatorie cu Dimitri, cu care, cu toate ca spune ca el nu o mai iubeste, e clar ca e cu totul si cu totul altfel situatia, ce sa ne tot evazam.
Ajunsi intr-un oras pustiu, cei trei protagonisti sunt nevoiti sa stea ascunsi, insa voi o cunoasteti pe Rose ! Sa stea ea degeaba ? Mai ales cand, prin intermediul legaturii cu Lissa observa cat de multe se intampla la Curte.
Am adorat acest aspect al cartii pur si simplu: cand fetele sunt despartite, si nu au mijloace de comunicare, legatura este extraordinara pentru a afla ce se mai intampla pe acolo. In visele lui Rose apar adesea utilizatori ai spiritului, cum ar fi iubitul ei , Adrian, dar, mai nou, si fratii Dashkov, a carui ajutor l-au solicitat in romanul precedent. Victor ii da solutia ideala in cazul tragerii de timp: cum Tatiana e moarta, se fac noi alegeri, si pentru a creea valva, este ideal ca Lissa sa participe. Desi are 18 ani, ea nu poate fi numita regina, din cauza ca nu are alt membru al familiei care sa o sustina, insa nu inseamna ca este impiedicata in a participa in cursa pentru coroana.
In acest moment apare ingeniozitatea lui Rose, si anume calatoria pe care o incepe in cautarea surorii, sau fratelui Lissei.
AJung sa calatoreasca o gramada, sa-si faca dusmani si prieteni, ajung sa evolueze enorm. Unii mor, altii apar mai nou, mai ales Sonya, sau domnisoara Karp, daca ati uitat-o cumva, iar treaba ajunge sa fie foarte complexa, si sa-mi placa. Suspansul este constat, insa cartea este plina de momente amuzante, de replici pline de umor, de suspans, mister, actiune, un plus de mister fiind generat de cautarile asiduue al ucigasului reginei. Ce sa mai vrei ? O poveste de iubire, foarte frumos cladita, intre Rose si Dimitri, care te infioara de cate ori ajung ca subiect.
"Sacrificiu final" a fost frumoasa. Atat din punct de vedere al actiunii, cat si al principiilor cartii : onoare, iubire, adevar. Cartea o infatisaza pe Rose, o fata nici pe departe perfecta, care nu vrea sa fie astfel, insa care isi da toata silinta in a-si apara familia, prietenii, in cautarea adevarului si a iubirii. Pentru ca daca privesti mai in adancul ei, observi ca este o fata minunata, care merita tot ce e mai bun in urma efortului depus.
Felicitari Richellei Mead pentru aceasta serie extraordinara. Merita tot respectul.
Nota: 5/5
